paykasa kart - paykasa

 "A fi reporter nu înseamnă a veni la serviciu în fiecare zi de la 09 la 17 şi de a îndeplini nişte task-uri. Ci este o stare. O simţi sau nu. Trăieşti prin poveştile, experienţele şi prin oamenii pe care îi cunoşti. De fapt, trăieşti cu ei şi îi arăţi aşa cum sunt milioanelor de oameni care stau în faţa televizoarelor şi aşteaptă să vadă prin ochii tăi". A fi reporter înseamnă de asemenea a te încărca și cu experiențele altora, cu dramele și tragediile lor.

“Prima zi după incendiul din Colectiv a fost cea mai grea pentru mine până acum, de cinci ani de când sunt reporter. Îmi amintesc perfect. În acea zi, transmiteam live de la Spitalul Universitar despre starea răniţilor. Emoţiile mi se simţeau în voce, nu puteam să plâng, trebuia să îmi înghit lacrimile. Îi văd şi acum pe acei părinţi care veneau, pe rând, după ce terminam live-ul, să mă întrebe dacă nu ştiu unde le sunt copiii pentru că nu îi găsesc pe nicio listă prin spitale. Îmi arătau fotografii. Erau tineri ca mine. Unul dintre ei mi-a rămas şi acum în minte: Mi-a zis aşa: spune-mi că îl găsesc undeva, am nevoie de asta, nu vreau să îl caut la IML. Am aflat apoi că şi-a găsit fiul şi acum sunt bine. Am fost şi eu fericită pentru ei”.